Destinul pune două degete pe ochii omului, două pe urechile lui şi pe al cincilea pe buzele lui spunându-i: “Taci!”.

....m-am integrat destul de repede la job, si am gasit niste oameni minunati.Insa,in 6 luni nu am reusit  sa-mi cunosc seful,dat fiind faptul ca mereu este plecat ori isi trimite un reprezentant..mi se pare destul de dubios.Saptamana aceasta,am extras biletele cu numele colegilor caror le vom lua cadouri.Eu mi-am extras o colega,insa cine m-a extras pe mine...este chiar seful meu,hmm nu cred ca exista coincidente, ci doar destin,poate macar acum il voi vedea si eu....Sambata seara este o petrecere la firma,moment in care ne vom da cadourile...Astazi am fost intrebata daca cred sau nu in destin....daaaa,cred in destin si nu in coincidente,acestea nu exista.Destinul este un sirag de evenimente ce se desfasoara in viata unui om (a unui trecator prin viata)...care de cele mai multe atunci cand are o problema sau un necaz isi aduce aminte ca esecul se datoreaza destinului si nu propriei persoane..Destinul poate fi influentat intr-o mica masura prin intermediul deciziilor pe care le luam si ale actiunilor pe care le facem..Dar cat de mult intelegem pasii destinului nostru?Cat de mult suntem purtati prin lume de catre destin si mai ales ne dam seama de acest lucru?Marile personalitati ale acestei lumii au stiut dinainte ce vor deveni?Este uimitor cum adesea nu intelegem forta timpului,iar cand ne dam seama..este prea tarziu...prea tarziu sa intelegem efemeritatea timpului,si relatie dintre noi si timp,relatie ce se afla in deplin acord deoarece imbatranim odata cu trecerea ireversibila a timpului...Odata o prietena mi-a spus ce s-a intamplat cu verisoara ei...istorisire care imi intareste increderea in destin...

  .....pe 3 decembrie 1999,o frumoasa fata se intorcea de la facultate si a vazut in vitrina unui magazin o superba haina de blana alba...aceasta fiind dorinta ei de Craciun: haina de blana alba...parintii au facut toate eforturile pentru a i-o cumpara,aceasta a fost foarte fericita vazand haina mult dorita.Peste 2 zile,a mers impreuna cu prietenii la cinema,ea fiind imbracata in haina de blana alba,cand a iesit de la cinema,fata a facut infarct si a murit....Parintii au fost distrusi pierzandu-si singura fata pe care o iubeau ca pe ochii din cap, si pentru care ar fi facut orice sacrifiu doar pentru a fi fericita.Cei 2 parinti au hotarat ca este mai bine s-o ingroape in haina alba,deoarece aceasta si-a dorit-o nespus de mult,si tinea la ea la fel de mult.Dupa 3 saptamanii de la inmormantare,mama fetei a inceput sa o viseze cerandu-i sa-i pregateasca un pachet cu tot ce trebuie la o mireasa si sa astepte dimineata la prima ora la podul din vest pentru a opri prima masina care trece.Mama a povestit intamplarea colegelor de serviciu,care au sfatuit-o sa infaptuiasca acest lucru,aceasta a pregatit pachetul si dimineata se afla la podul din vest,asteptand sa treaca prima masina.Prima masina care trecea apartinea armatei,femeia a oprit-o si i-a spus soferului despre fata si despre vis,dandu-i pachetul...replica soferului:"Doamna,nu o sa va vina sa credeti,dar in spatele masinii se afla un soldat mort.".......Destin sau coincidenta?

"Astazi te afli in locul in care te-au adus gandurile tale ; maine vei fi acolo unde te vor aduce gandurile tale." James Allen

03.07.2012.....

....o zi importanta pentru mine,ma prezint la primul meu interviu pentru un job..sunt atat de incantata!!!Am citit mai toate articolele de pe net cu privire la cum sa te prezinti la un interviu..si am fost extrem de atenta la toate detaliile...este ca un examen important!M-am dus la o firma unde jobul era pe domeniul meu si ma incanta...in incinta firmei erau multe persoane ce venisera pentru acest job...mi-am spus clar ca nu am nicio sansa,ca celelalte persoane poate au mult mai multa experienta decat mine si automat vor fi angajate,dar mi-am spus sa incerc!!!sa fiu optimista si increzatoare in fortele proprii caci nu se stie niciodata :d......Am fost nr.25 din 30....pentru un singur post :D...Cat de ciudat este atunci cand unei persoane i se atribuie un nr.....in fine,stau si privesc cum intra persoanele in biroul unde are loc interviul si monotonia instalata in locul unde astept..si ma gandesc la numarul 25,....hmm,incep sa devin superstitioasa dar numarul 5 m-a urmarit dintotdeauna(sunt nascuta pe 5,la 5 luni mi-au aparut primii dintisori,la 5 ani s-au schimbat,am 5 verisori,numarul usii mele este 5..si multe multe altele,au mai ramas doar 5 persoane si dupa aceea intru eu...emotiile incep sa creasca usor-usor si vn si momentul in care intru si eu.Din cate auzisem eu de la prietenii,persoanele care intervieveaza  potentialii viitori angajati sunt morocanosi,care vorbesc cu superioritate si care pun de obicei cele mai iritante intrebari ,ei bine la mine nu a fost asa,din contra ,au fost niste persoane foarte dragute,si am avut o conversatie foarte placuta...dupa ce am terminat,am iesit in locul unde se astepta si eram foarte bucuroasa ca totul a decurs bine si increzatoare ca poate eu voi fi cea aleasa!!!
Apoi m-am dus la o cafenea unde trebuia sa ma intalnesc cu o foarte buna prietena C.,aici dintr-o discutie in alta, ii spun k tocmai vin de la un interviu pentru un job si ma intreaba la ce firma este,ii spun firma respectiva si imi spune:Nu cred!Si eu am lucrat acolo, si este un patron uracios si se comporta urat....Aoleu!!  ...Da,se poarta urat cu toti angajati si niciodata nu-i convine nimic,crede ca are lumea la picioare,este tanar si crede ca totul i se convine,mai bine uiti de jobul acesta,nu se merita,vei gasi altul sunt sigura,crede-ma stiu prin ce am trecut la acest job,toti angajati de acolo se plang de acest lucru dar nu pot pleca datorita crizei.....
OFFF,cand eram si eu entuziasmata ca imi voi gasi un job,aud lucrul acesta.,..dar asta este ,voi gasi altul!!Dupa ce am petrecut o dupa-amiaza in compania unei vechi prietene,ajung acasa franta si singurul lucru care m-ar putea inzdraveni este somnul,am fost atat de obosita incat m-am sculat foarte tarziu...datorita telefonului ce suna necontenit

"Nici o trompeta nu rasuna atunci cand sunt luate deciziile importante pentru viata noastra.Destinul isi face aparitia intr-un mod tacut." Agnes DeMille

Daca am sti dinainte ca o sa ni se intample un lucru ,oare am putea sa evitam?...
...a trecut atat de mult timp de cand nu am mai scris incat simt ca nu mi-am revazut un prieten de mult timp,in tot acest timp am reusit indeplinesc anumite obiective:am terminat facultatea,am luat permisul!!!,in curand ma voi prezenta la un interviu....si,am cunoscut pe cineva...
Sunt atat de fericita,incat mi-e frica sa nu se intample ceva care sa-mi  fure fericirea,s-au asezat multe lucruri in viata mea...simt ca soarele a iesit si pe strada mea:D
Un alt motiv al fericirii mele este ca M. a cunoscut un baiat extraordinar care o iubeste si o respecta enorm,simt o liniste sufleteasca pentru ca si-a gasit fericirea(isi fac planuri de nunta!!!)cu toate ca se cunosc de putin timp si a fost dragoste la prima vedere....M.este vesela tot timpul!!Oare asa sunt toate persoanele cand iubesc?Ce face dragostea din om....
Sunt bucuroasa cand vad persoanele din jurul meu ca sunt fericite!!!
...iar eu,am cunoscut o persoana care ma face fericita...cum l-am cunoscut?Am vorbit de cateva ori pe Fb(eternul cupidon:))) )...iar intr-o zi eram in restaurantul meu drag,luam micul dejun si eram ingandurata,plictisita iar chelnerul(un vechi prieten )ma intreaba :Mariuka,ai patit ceva?,am mai vorbit pret de cateva minute dupa care pleaca,apoi cufundata in gandurile mele vad ca cineva vine la masa mea si ma intreaba:Mariuka?Da?Nu ma cunosti?Sunt Y.
..ce chestie,nu prea am pus asa mare pret pe conversatiile de pe Facebook ,necrezand ca poti intalni cu adevarat pe cineva pe care l-ai cunoscut pe acest site,dar iata ca se poate.Este un baiat extraordinar!De-atunci am iesit mereu impreuna,si imi place foarte mult sa -mi petrec timpul in compania lui.Poate el este sortitul,persoana care ma va face fericita!!

Saptamana viitoare ma voi duce la primul interviu pentru un job:d,sunt atat de incantata!!!!

Dacă suntem în exil, vrem să păstrăm cea mai neînsemnată amintire despre rădăcinile noastre, dacă suntem departe de persoana iubită, fiecare persoană de pe stradă ne trezeşte amintirea ei. Paulo Coelho

Nu credeam ca pot simti atata fericire la revederea razelor de soare,la "reinvierea" pomilor...oare mai suntem recunoscatori pentru fiecare lucru marunt care apare in viata noastra?si care uneori ne poate aduce fericirea pe care niciun altul nu o poate aduce?Cat de recunoscatori suntem cand ne intalnim sufletul pereche,pe care altii intr-o viata nu l-ar putea intalni?Sau cat de recunoscatori suntem cand simtim fericirea deplina?Dar oare de ce se intampla aproape in toate cazurile sa fim recunoscatori dupa ce pierdem ceva sau pe cineva si abia atunci sa ne dam seama ce a inseamnat pentru noi?Se spune ca recunostinta aduce o stare de liniste sufleteasca,hmmm un lucru ce nu poate fi cumparat cu toti banii din lume...multi oameni poate nu pot intelege aceasta notiune de care cu toti avem nevoie, macar de cateva ori in viata noastra,sa tragem linie si sa vedem cam cat de "incarcat" este sufletul nostru,cam cat de grea este povara pe care noi insine ne-am creat-o.Linistea sufleteasca este legata de sentimentul pe care il ai atunci cand te privesti in oglinda,si de usurinta sau nu,cu care te poti privi in ochi fara a avea remuscarile trecutului,fara a-ti fi rusine,fara a te simti aratat cu degetul...

De cate ori am spus:"Sunt recunoscator pentru......."?sentimentul de dupa nu se poate compara cu nimic..Eu sunt recunoscatoare pentru tot...,tot ceea ce am avut,tot ceea am...,pentru prieteni,pentru M,familie,pentru toate reusitele mele,pentru El...da,sunt recunoscatoare ca l-am intalnit chiar si o singura data in viata mea,deoarece atunci am simtit cel mai frumos sentiment care exista "Dragostea",sunt recunoscatoare ca mi-a schimbat perspectivele,sunt recunoscatoare pentru sentimentul de ambitie care ma determina sa termin tot ceea ce incep,sunt recunoscatoare pentru ca cea mai buna prietena imi este alaturi in momente grele...De cate ori ai fost recunoscator/recunoscatoare?

Poti face orice,poti gandi orice,poti crede orice,poti avea parte de toata stiinta lumii-daca nu iubesti nu esti nimic...

.....Astazi ,soarele isi face din nou aparitia,dupa mult timp...iar eu imi doresc sa resimt bucuria unei plimbarii in parc...si imi este greu,poate mai trebuia sa mai vina cineva cu mine,asa cum venea de atatea ori..,dar poate nu mai vrea sau a uitat frumoasele momente petrecute impreuna....
Cat de ciudat pare cand din agitatia din strada intri in parc,acolo unde parca timpul capata sens,alt ritm de desfasurare,aici pare ca nu patrunde nici cel mai mic zgomot si totusi e un loc unde iti vindeci ranile sufletesti,un loc unde tristetea devine mai putin apasatoare si un zambet isi face aparitia timid.Un loc unde intalnesti doar fericirea copiilor ce se joaca in parcuri, unde bucuria animalelor este mai intensa prin atentia  caruia i-o ofera stapanul la plimbare,un loc denumit"locul primei iubirii",deoarece nu este nimic mai romantic decat o plimbare in parc cu persoana iubita,locul unde inveti ca sportul te face sanatos...
Merg si admirand toate bucuriile sufletesti pe care ti le poate oferi parcul,am intalnit un cuplu  trecuti de a doua tinerete,dar iubindu-se la fel de intens ca in prima clipa cand s-au cunoscut...,si aveau 53de ani de casatorie...53!!!!el o intreaba pe ea: Mai tii minte iubito,cand ne-am cunoscut?
ea:Da,parca a fost ieri....si ii multumesc lui Dumnezeu ca am fost atat de norocoasa sa te intalnesc si sa ramanem impreuna,pot spune ca este atat de frumos sa-ti intalnesti sufletul pereche,sa imbatranesti alaturi de el,sa-ti vezi crescand copii,nepoti,stranepoti...
el:Nu stiu ce s-ar fi ales de vietile noastre daca nu ne-am fi intalnit.Imi doresc sa mor,privindu-te.Te iubesc!
A fost cea mai frumoasa declaratie pe care am vazut-o!!Cine in ziua de azi isi mai gaseste jumatatea?Cine in ziua de azi este dispus sa stea 53 de ani cu o persoana?si nu pentru banii,?

Acesti 2 oameni dau o lectie de viata unei lumii intregi,dragostea este mai presus de orice lucru material iar in cazul lor vesnica..Asta este dragostea, asta este ceea ce imi doresc de la viata!... Caci, in fond, asa este dragostea adevarata ?!… nu neaparat fizica si nici romantica in mod ideal. Sa iubesti inseamna sa accepti ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi si ceea ce inca nu s-a intamplat. Persoanele fericite si implinite nu sunt neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa faca ce-i mai bun din tot ceea ce au”.

Daca exista un lucru la care tii mai presus decat orice altceva,nu incerca sa-l tii cu forta .Daca e sa fie al tau,va fi,pentru totdeauna .Daca nu e sa fie al tau,inseamna ca nu a fost al tau de la inceputuri...

....Si poate asa este...nu ai fost al meu decat 1 minut,nu mi-ai apartinut decat 1 minut,nu te-am vazut decat 1 minut in viata mea,nu ti-am privit zambetul decat 1 minut in viata mea si totusi mi te-am dorit mai mult decat orice pe lume si te doresc chiar si acum cand cine stie in ce colt de lume te afli....dar ...este o durere imensa in sufletul meu deoarece te-am comparat cu toti barbati de pe strada incercand sa te gasesc si sa strig cu toata puterea :"Te-am gasit si esti al meu...",si bineinteles tu ieseai in castig fata de toti ceilalti...au fost multe dati in care te-am confundat cu altcineva

Poate nu esti pentru mine...ahh destinul asta,mereu am crezut in destin si mi-am sfatuit prietenele in situatii asemanatoare:"Nu-ti mai face iluzii,el nu este pentru tine,destinul iti va scoate pe cineva in cale..."Vorbe goale,deoarece am vorbit in nestiinta de cauza,m-am impotrivit destinului si mi-a aratat pana la urma ca nu ma pot lupta cu el,deoarece mereu iese invingator...dar nici sa renunt la tine nu pot...
Nimeni nu stie ce ma macina pe mine,ma simt atat de linistita ca ma pot descarca prin cuvinte...caci cuvantul este cel care da gandirii cea mai inalta si cea mai adevarata existenta a sa...
Am facut cunostinta cu singuratatea...este cea care ne roade cand si cand,care ne saboteaza somnul si ne face zorile sa putrezeasca....zori in care mi te-am imaginat in mii de feluri ..aici...Cat te iubesc

Timpul e o iluzie, nu te lăsa dus de şarpe, uneori e o dreaptă, alteori se strânge. Mariana Fulger

Pentru prima oara dupa mult timp,realizez ca nu mai am durerea in suflet,realizez ca nu mai esti in mintea mea si poate este mult mai bine asa sau ...
Ma prefac ca mi-e bine....
Ma prefac ca te-am uitat...
Ma prefac ca numai vorbesc despre tine si sper ca acest lucru se va transforma in adevar...
Ma prefac ca altul este in locul tau in inima,dar tu esti prezent acolo si stiu ca nu vei pleca
Dar pana cand??Oare cum voi reactiona cand te voi avea din nou in fata mea?

Incerc doar sa ma prefac de fiecare data cand cineva ma intreaba si sper ca-mi iese acest rol...dar...
Cat mi-as dori ca intr-o alta viata sa te cunosc din nou si sa fim poate suflete pereche,poate vom trece pe strada unul pe langa celalalt,poate vei suferi dupa mine...
Imi doresc sa uit...tot...acea zi,acea privire,acel zambet,acea imagine,acel moment,....dar...,cum?
Nu m-ai invatat cum sa traiesc fara tine.Cum sa te uit daca nu am invatat niciodata?Vino si inapoiaza-mi  tot ce a  fost odata...

Suntem cu totii intr-o eterna cautare a adevarului numai pentru ca noi credem doar in minciunile pe care le-am inmagazinat in mintea noastra. – Don Miguel Ruiz

A mai trecut un an....,un an plin cu bune si cu rele,cu minciuni si adevaruri..Cat de mult stii despre persoana de langa tine?Niciodata nu stii suficient de mult,nu stii atat cat trebuie despre persoana de langa tine,chiar daca tu te amagesti ca o cunosti perfect.Mereu vor fi lucruri pe care nu le vei stii despre El sau despre EA .,deoarece vor fi atat de bine ascunse incat doar destinul le poate dezgropa si face lumina in aceste cazuri....Chiar si dupa 30 de ani de casatorie vor exista anumite amanunte pe care nu le vei stii.
Ea,I.o avocata de succes,un om extraordinar care poate spune ca acum atinge culmile cele mai inalte ale meseriei sale,il intalneste pe El. M.,un doctor renumit si foarte bun ,denumit si "Salvatorul" de catre pacientii lui,deoarece de mult ori a salvat multi oameni de la moarte,si se indragosteste profund de acesta...,dupa doi ani timp in care s-au cunoscut mai bine ,unul pe celalalt au decis sa-si rosteasca juramintele de dragoste in fata lui Dumnezeu,nunta a fost cu adevarat extraordinara ,iar la un an dupa aceasta a venit pe lume baietelul lor V.Acestia puteau spune ca au atins fericirea suprema ,ce ti-ai putea dori mai mult cand ai totul?iar ca fericirea sa fie peste putinta la doi ani a venit pe lumea fiica lor Y.Oricine ar putea spune la aflarea acestei povesti :"Ce oamenii norocosi!!",da ,chiar sunt norocosi ,ei erau unul pentru celalalt,amandoi gandeau la fel.Doctorul M.,iubea la nebunie ochii ei albastri ,iar ea iubea enorm felul lui de-a fi,chiar si din punct de vedere fizic se potriveau foarte bine:Ea,inalta,satena cu parul cret,cu ochii albastri ca marea iar El:inalt,brunet,ochii negrii, doua suflete pereche care au avut sansa de a se intalni si de a forma un intreg.Multi oamenii din acesta lume mor fara sa-si fi intalnit macar odata jumatatea,si inchid ochii cu nostalgia ca ei nu au intalnit fericirea,sau poate nu aceasta era misiunea lor,ci sa duca o viata lipsita de orice sentimente si sa moara intr-un colt de lume ,uitat de prietenii sai.Iar copii au fost rodul iubirii dintre cei doi.Asa s-au scurs 30 de anii,timp in care unul a stat alaturi de celalalt ,s-au sprijinit,s-au sfatuit,s-au iubit,iar incet incet senectutea isi punea amprenta asupra lor,au fost langa copii lor atunci cand acestia au facut marele pas,atunci cand copii lor au devenit la randul lor parintii,de-a lungul acestui timp au invatat multe de la viata,au capatat noi roluri dar ei au continuat sa se iubeasca si sa fie impreuna spulberand orice obstacol iesit in cale.
Intr-o toamna aurie cand culorile neutre pun amprenta din jur-imprejurul nostru,cand peisajul copacilor carora li se scutura frunzele ne duc cu gandul la un sfarsit si la un nou inceput,cand vantul bate cu putere parca ca niciodata te fac sa te gandesti la momentele frumoase ce au trecut si poate momentele frumoase ce vor fi,te indeamna parca sa faci un bilant al vietii si fericirii tale....,pe 23 octombrie, intr-o superba casa,dintr-un complex,linistea ce trona  acolo este distrusa de sunetul telefonului,Ea, I.la fel ca atunci ca a cum 30 de ani,ochii ei albastri ca marea au ramas aceeasi,acei ochii pe care sotul ei ii adora ,au aceasi stralucire,ea are aceeasi expresie blanda si aceeasi frumusete ,citea o carte despre enigme,mistere si coincidente,era un domeniu ce o pasiona extrem de mult,aceasta lasa cartea jos si raspunde la telefon...
:"Alo,sunt de la Spitalul de Urgenta unde lucreaza domnul M,sotul dvs,va anunt ca acesta a murit in urma unui accident vascular......"
I. scapa telefonul din mana incepand sa planga disperata,parca realizand ca in lupta cu timpul sau cu moartea mereu iesi invins,copii o aud si vin de indata la ea,afland si ei stupefiati ce s-a intamplat.Multi oameni recunoscatori ca le-a salvat viata l-au condus pe ultimul drum pe "Salvatorul",I.l-a condus si ea distrusa ,acum platind destinului pentru toata fericirea de care a avut parte.Dupa un an,timp in care I. a incercat sa-si revina de dragul copiilor si al nepotilor,isi alina dorul de sotul sau prin vizitele la cimitr.Intr-una din zile,vroia sa mearga la cimitr asa cum o facea de obicei,intrand in cimitr observa de la distanta o femeia cu un copil de 5-6 anii la mormantul sotului ei...a recunoscut-o de indata era una dintre asistentele lui,apropiindu-se a auzit:"Mie si copilului nostru ne este tare dor de tine..."..Da,era copilul si amanta lui...lucru care daca destinul nu ar fi vrut nu s-ar fi aflat...