Şi ai să citeşti zilnic de acum înainte, luni, ani, secole ceea ce se petrece în sufletul meu, dacă nu vii să-mi iei mâinile şi să descoperi în ochii mei marea dragoste pe care mi-ai sădit-o şi pe care nu poţi s-o fărâmi orice ai face, pentru că e opera ta, nu a mea.(Mihail Drumeș)

  Scrisoare catre iubirea vietii mele.....

     Inca nu ai aparut in viata mea, insa dorinta de a veni cat mai repede in viata mea ma arde incet incet. Imi doresc extrem de mult sa te privesc in ochii, sa te ating, iar gandul ca tu esti cel sortit mie sa-mi inunde sufletul, facand din mine o prizoniera a inimii tale in lanturile iubirii. De multe ori, mi te imaginez, stand langa mine si privindu-ma....insa alung repede acest gand, intrucat stiu ca este doar in imaginatia mea.
     Stii ca o viata intreaga te-am asteptat pentru a completa intregul din care amandoi am plecat spre a ne cauta din nou. Poate ca suntem suflete pereche, ce sunt sortite sa se intalneasca in fiecare viata, sub o alta infatisare si sub un alt nume, insa cu acelasi suflet si aceeasi iubire. Ma simt privilegiata sa stiu ca imi esti destinat, si ca nu voi muri pana cand scanteia iubirii noastre nu se va declansa. Cateodata, dorinta asta arzatoare de a te intalni ma duce pe culmile disperarii si imi doresc sa strig cat pot de tare, pentru ca TU, in orice colt de lume ai fi sa ma auzi si sa vii. Astfel, am insela destinul, care doreste sa ne intalnim doar la momentul potrivit...dar nu...nu vreau la momentul potrivit, te vreau mai devreme, vreau sa ma bucur de tine mai mult timp decat destinul doreste....Ma razvratesc impotriva destinului si te vreau aici,acum...iar daca a fi om inseamna a te conforma destinului, vreau sa demisionez din calitatea de a fi om, nu mai vreau....vreau sa fiu orice alta specie, care iubind se intregeste...
       Am sa iti spun ca ceea ce vom trai nu va fi o convietuire conform normelor societatii,,,, nuu....vreau sa traiesc betia sufletului...vreau sa am sufletul imbatat de iubirea ta....vreau sa ard si sa ma sting, pentru ca din nou sa ard  in bratele tale..urmand acest proces zi de zi si ceas de ceas....Vreau ca pasiunea sa ne mistuie pe amandoi in fiecare clipa...Vreau sa ma hranesc cu zambetul tau...vreau ca acesta sa fie pansamentul pentru orice tristete si durere pe care o voi intampina...vreau ca ochii tăi să strălucească, fiind inundați de pasiunea nebună dintre noi, vreau ca mâinile tale să reprezinte forța fantastică, care mă poartă către absolut....Te vreau! Aici și acum....
     Te rog, nu asculta de nimeni și scufundă-te în iubirea absolută odată cu mine....nu contează restul, nici măcar timpul...doar noi doi.... vreau ca vocea ta sa fie singurul sunet care il aud, vreau sa fii motivul pentru care zambesc dimineata.....Te vreau!Aici si acum...
    Însă, te rog să mă ierți, întrucât prinsă în monotonia si vâltoarea societății, dezamagita de toti masculii, nu am sa pot sa te recunosc si poate am sa te ranesc....poate nu am sa deschid ochii la timp si sa inteleg ca tu esti Adam al meu, dar ajuta-ma sa-mi dau seama...poate am sa aleg pe altcineva, dar stai langa mine si arata-mi ca tu esti acel El...
  Iarta-ma ca daca ne vom intalni si vom fi impreuna, la un moment dat voi pleca...nu este din vina ta, ci asa sunt eu...independenta imi sugruma iubirea si ma face sa renunt.....la Acea iubire....pentru care am visat o viata...Nu am sa iti pot spune ca voi pleca, pur si simplu voi pleca, sperand ca ma vei intelege si ma vei ierta...chiar daca prin plecarea mea te condamn la confuzie...
  Iarta-ma ca ti-am luat inima si am aruncat-o in cutia cu inimii, pe care le-am strans de-a lungul timpului, insa inima ta va fi cea mai valoroasa, pentru ca Tu erai alesul, dar eu m-am razvratit impotriva destinului si nu am ramas definitiv cu tine...
                                                                                                      Iarta-ma, Adam....

   

Poti face orice, poti gandi orice, poti avea parte de toata stiinta lumii-daca nu iubesti,nu esti nimic

...cât de simplu,și totodată cât de marcant...să realizăm că un lucru realizat fără iubire este ca o carte fără foi,ca o ploaie fără picături,ca un soare fără căldură,ca un nor fără ploi.....iubirea....
    Iubirea,însă are pentru fiecare dintre noi o definiție...pentru mine,iubirea este "beția sufletului",perioada în care orice lucru se raportează la cel care te face să te simți pur și simplu că trăiești,să fii "prizoniera" iubirii...să simți cum inima bate neîncetat in prezența lui...și să-ți dorești ca momentele petrecute in compania lui să se transforme in luni,ani sau chiar o eternitate...
.....dar,oare câți dintre noi mai acordă o importanță deosebită iubirii,câți dintre noi mai iubesc cu adevărat,sincer,pasional si fără regrete?Oare câți aleg să nu-și ucidă sufletul și îndrăznesc să trăiască cel mai frumos sentiment?...răspuns: foarte puțini...trist,foarte trist...ca la sfârșitul zilei să realizezi că ai devenit un sclav...al rutinei,al banilor...hmm,în acest caz...cum îți hrănești sufletul?
......da, și sufletul trebuie hrănit,altfel moare,rămânând doar "templul " acestuia și multe regrete in urmă...,numeroase "dacă-uri",care ne șterg viitorul din harta vieții,plasându-ne doar în trecutul întunecat,care ne amintește că nu am iubit la timp.
   Se spune că fiecare persoană are o jumătate în această lume,dar oare cu toți o găsesc,în momentul în care au nevoie de ea ?Cu toți ne întoarcem la întregul din care am făcut parte odată ? Dar ce se întâmplă cu cei care nu-și găsesc jumătate,...mor,știind că nu au cunoscut niciodată fiorul iubirii adevărate...



                         Iubește sincer,pasional și fără regrete.....trăiește!

                     

Destinul pune două degete pe ochii omului, două pe urechile lui şi pe al cincilea pe buzele lui spunându-i: “Taci!”.

....m-am integrat destul de repede la job, si am gasit niste oameni minunati.Insa,in 6 luni nu am reusit  sa-mi cunosc seful,dat fiind faptul ca mereu este plecat ori isi trimite un reprezentant..mi se pare destul de dubios.Saptamana aceasta,am extras biletele cu numele colegilor caror le vom lua cadouri.Eu mi-am extras o colega,insa cine m-a extras pe mine...este chiar seful meu,hmm nu cred ca exista coincidente, ci doar destin,poate macar acum il voi vedea si eu....Sambata seara este o petrecere la firma,moment in care ne vom da cadourile...Astazi am fost intrebata daca cred sau nu in destin....daaaa,cred in destin si nu in coincidente,acestea nu exista.Destinul este un sirag de evenimente ce se desfasoara in viata unui om (a unui trecator prin viata)...care de cele mai multe atunci cand are o problema sau un necaz isi aduce aminte ca esecul se datoreaza destinului si nu propriei persoane..Destinul poate fi influentat intr-o mica masura prin intermediul deciziilor pe care le luam si ale actiunilor pe care le facem..Dar cat de mult intelegem pasii destinului nostru?Cat de mult suntem purtati prin lume de catre destin si mai ales ne dam seama de acest lucru?Marile personalitati ale acestei lumii au stiut dinainte ce vor deveni?Este uimitor cum adesea nu intelegem forta timpului,iar cand ne dam seama..este prea tarziu...prea tarziu sa intelegem efemeritatea timpului,si relatie dintre noi si timp,relatie ce se afla in deplin acord deoarece imbatranim odata cu trecerea ireversibila a timpului...Odata o prietena mi-a spus ce s-a intamplat cu verisoara ei...istorisire care imi intareste increderea in destin...

  .....pe 3 decembrie 1999,o frumoasa fata se intorcea de la facultate si a vazut in vitrina unui magazin o superba haina de blana alba...aceasta fiind dorinta ei de Craciun: haina de blana alba...parintii au facut toate eforturile pentru a i-o cumpara,aceasta a fost foarte fericita vazand haina mult dorita.Peste 2 zile,a mers impreuna cu prietenii la cinema,ea fiind imbracata in haina de blana alba,cand a iesit de la cinema,fata a facut infarct si a murit....Parintii au fost distrusi pierzandu-si singura fata pe care o iubeau ca pe ochii din cap, si pentru care ar fi facut orice sacrifiu doar pentru a fi fericita.Cei 2 parinti au hotarat ca este mai bine s-o ingroape in haina alba,deoarece aceasta si-a dorit-o nespus de mult,si tinea la ea la fel de mult.Dupa 3 saptamanii de la inmormantare,mama fetei a inceput sa o viseze cerandu-i sa-i pregateasca un pachet cu tot ce trebuie la o mireasa si sa astepte dimineata la prima ora la podul din vest pentru a opri prima masina care trece.Mama a povestit intamplarea colegelor de serviciu,care au sfatuit-o sa infaptuiasca acest lucru,aceasta a pregatit pachetul si dimineata se afla la podul din vest,asteptand sa treaca prima masina.Prima masina care trecea apartinea armatei,femeia a oprit-o si i-a spus soferului despre fata si despre vis,dandu-i pachetul...replica soferului:"Doamna,nu o sa va vina sa credeti,dar in spatele masinii se afla un soldat mort.".......Destin sau coincidenta?

"Astazi te afli in locul in care te-au adus gandurile tale ; maine vei fi acolo unde te vor aduce gandurile tale." James Allen

03.07.2012.....

....o zi importanta pentru mine,ma prezint la primul meu interviu pentru un job..sunt atat de incantata!!!Am citit mai toate articolele de pe net cu privire la cum sa te prezinti la un interviu..si am fost extrem de atenta la toate detaliile...este ca un examen important!M-am dus la o firma unde jobul era pe domeniul meu si ma incanta...in incinta firmei erau multe persoane ce venisera pentru acest job...mi-am spus clar ca nu am nicio sansa,ca celelalte persoane poate au mult mai multa experienta decat mine si automat vor fi angajate,dar mi-am spus sa incerc!!!sa fiu optimista si increzatoare in fortele proprii caci nu se stie niciodata :d......Am fost nr.25 din 30....pentru un singur post :D...Cat de ciudat este atunci cand unei persoane i se atribuie un nr.....in fine,stau si privesc cum intra persoanele in biroul unde are loc interviul si monotonia instalata in locul unde astept..si ma gandesc la numarul 25,....hmm,incep sa devin superstitioasa dar numarul 5 m-a urmarit dintotdeauna(sunt nascuta pe 5,la 5 luni mi-au aparut primii dintisori,la 5 ani s-au schimbat,am 5 verisori,numarul usii mele este 5..si multe multe altele,au mai ramas doar 5 persoane si dupa aceea intru eu...emotiile incep sa creasca usor-usor si vn si momentul in care intru si eu.Din cate auzisem eu de la prietenii,persoanele care intervieveaza  potentialii viitori angajati sunt morocanosi,care vorbesc cu superioritate si care pun de obicei cele mai iritante intrebari ,ei bine la mine nu a fost asa,din contra ,au fost niste persoane foarte dragute,si am avut o conversatie foarte placuta...dupa ce am terminat,am iesit in locul unde se astepta si eram foarte bucuroasa ca totul a decurs bine si increzatoare ca poate eu voi fi cea aleasa!!!
Apoi m-am dus la o cafenea unde trebuia sa ma intalnesc cu o foarte buna prietena C.,aici dintr-o discutie in alta, ii spun k tocmai vin de la un interviu pentru un job si ma intreaba la ce firma este,ii spun firma respectiva si imi spune:Nu cred!Si eu am lucrat acolo, si este un patron uracios si se comporta urat....Aoleu!!  ...Da,se poarta urat cu toti angajati si niciodata nu-i convine nimic,crede ca are lumea la picioare,este tanar si crede ca totul i se convine,mai bine uiti de jobul acesta,nu se merita,vei gasi altul sunt sigura,crede-ma stiu prin ce am trecut la acest job,toti angajati de acolo se plang de acest lucru dar nu pot pleca datorita crizei.....
OFFF,cand eram si eu entuziasmata ca imi voi gasi un job,aud lucrul acesta.,..dar asta este ,voi gasi altul!!Dupa ce am petrecut o dupa-amiaza in compania unei vechi prietene,ajung acasa franta si singurul lucru care m-ar putea inzdraveni este somnul,am fost atat de obosita incat m-am sculat foarte tarziu...datorita telefonului ce suna necontenit

"Nici o trompeta nu rasuna atunci cand sunt luate deciziile importante pentru viata noastra.Destinul isi face aparitia intr-un mod tacut." Agnes DeMille

Daca am sti dinainte ca o sa ni se intample un lucru ,oare am putea sa evitam?...
...a trecut atat de mult timp de cand nu am mai scris incat simt ca nu mi-am revazut un prieten de mult timp,in tot acest timp am reusit indeplinesc anumite obiective:am terminat facultatea,am luat permisul!!!,in curand ma voi prezenta la un interviu....si,am cunoscut pe cineva...
Sunt atat de fericita,incat mi-e frica sa nu se intample ceva care sa-mi  fure fericirea,s-au asezat multe lucruri in viata mea...simt ca soarele a iesit si pe strada mea:D
Un alt motiv al fericirii mele este ca M. a cunoscut un baiat extraordinar care o iubeste si o respecta enorm,simt o liniste sufleteasca pentru ca si-a gasit fericirea(isi fac planuri de nunta!!!)cu toate ca se cunosc de putin timp si a fost dragoste la prima vedere....M.este vesela tot timpul!!Oare asa sunt toate persoanele cand iubesc?Ce face dragostea din om....
Sunt bucuroasa cand vad persoanele din jurul meu ca sunt fericite!!!
...iar eu,am cunoscut o persoana care ma face fericita...cum l-am cunoscut?Am vorbit de cateva ori pe Fb(eternul cupidon:))) )...iar intr-o zi eram in restaurantul meu drag,luam micul dejun si eram ingandurata,plictisita iar chelnerul(un vechi prieten )ma intreaba :Mariuka,ai patit ceva?,am mai vorbit pret de cateva minute dupa care pleaca,apoi cufundata in gandurile mele vad ca cineva vine la masa mea si ma intreaba:Mariuka?Da?Nu ma cunosti?Sunt Y.
..ce chestie,nu prea am pus asa mare pret pe conversatiile de pe Facebook ,necrezand ca poti intalni cu adevarat pe cineva pe care l-ai cunoscut pe acest site,dar iata ca se poate.Este un baiat extraordinar!De-atunci am iesit mereu impreuna,si imi place foarte mult sa -mi petrec timpul in compania lui.Poate el este sortitul,persoana care ma va face fericita!!

Saptamana viitoare ma voi duce la primul interviu pentru un job:d,sunt atat de incantata!!!!

Dacă suntem în exil, vrem să păstrăm cea mai neînsemnată amintire despre rădăcinile noastre, dacă suntem departe de persoana iubită, fiecare persoană de pe stradă ne trezeşte amintirea ei. Paulo Coelho

Nu credeam ca pot simti atata fericire la revederea razelor de soare,la "reinvierea" pomilor...oare mai suntem recunoscatori pentru fiecare lucru marunt care apare in viata noastra?si care uneori ne poate aduce fericirea pe care niciun altul nu o poate aduce?Cat de recunoscatori suntem cand ne intalnim sufletul pereche,pe care altii intr-o viata nu l-ar putea intalni?Sau cat de recunoscatori suntem cand simtim fericirea deplina?Dar oare de ce se intampla aproape in toate cazurile sa fim recunoscatori dupa ce pierdem ceva sau pe cineva si abia atunci sa ne dam seama ce a inseamnat pentru noi?Se spune ca recunostinta aduce o stare de liniste sufleteasca,hmmm un lucru ce nu poate fi cumparat cu toti banii din lume...multi oameni poate nu pot intelege aceasta notiune de care cu toti avem nevoie, macar de cateva ori in viata noastra,sa tragem linie si sa vedem cam cat de "incarcat" este sufletul nostru,cam cat de grea este povara pe care noi insine ne-am creat-o.Linistea sufleteasca este legata de sentimentul pe care il ai atunci cand te privesti in oglinda,si de usurinta sau nu,cu care te poti privi in ochi fara a avea remuscarile trecutului,fara a-ti fi rusine,fara a te simti aratat cu degetul...

De cate ori am spus:"Sunt recunoscator pentru......."?sentimentul de dupa nu se poate compara cu nimic..Eu sunt recunoscatoare pentru tot...,tot ceea ce am avut,tot ceea am...,pentru prieteni,pentru M,familie,pentru toate reusitele mele,pentru El...da,sunt recunoscatoare ca l-am intalnit chiar si o singura data in viata mea,deoarece atunci am simtit cel mai frumos sentiment care exista "Dragostea",sunt recunoscatoare ca mi-a schimbat perspectivele,sunt recunoscatoare pentru sentimentul de ambitie care ma determina sa termin tot ceea ce incep,sunt recunoscatoare pentru ca cea mai buna prietena imi este alaturi in momente grele...De cate ori ai fost recunoscator/recunoscatoare?

Poti face orice,poti gandi orice,poti crede orice,poti avea parte de toata stiinta lumii-daca nu iubesti nu esti nimic...

.....Astazi ,soarele isi face din nou aparitia,dupa mult timp...iar eu imi doresc sa resimt bucuria unei plimbarii in parc...si imi este greu,poate mai trebuia sa mai vina cineva cu mine,asa cum venea de atatea ori..,dar poate nu mai vrea sau a uitat frumoasele momente petrecute impreuna....
Cat de ciudat pare cand din agitatia din strada intri in parc,acolo unde parca timpul capata sens,alt ritm de desfasurare,aici pare ca nu patrunde nici cel mai mic zgomot si totusi e un loc unde iti vindeci ranile sufletesti,un loc unde tristetea devine mai putin apasatoare si un zambet isi face aparitia timid.Un loc unde intalnesti doar fericirea copiilor ce se joaca in parcuri, unde bucuria animalelor este mai intensa prin atentia  caruia i-o ofera stapanul la plimbare,un loc denumit"locul primei iubirii",deoarece nu este nimic mai romantic decat o plimbare in parc cu persoana iubita,locul unde inveti ca sportul te face sanatos...
Merg si admirand toate bucuriile sufletesti pe care ti le poate oferi parcul,am intalnit un cuplu  trecuti de a doua tinerete,dar iubindu-se la fel de intens ca in prima clipa cand s-au cunoscut...,si aveau 53de ani de casatorie...53!!!!el o intreaba pe ea: Mai tii minte iubito,cand ne-am cunoscut?
ea:Da,parca a fost ieri....si ii multumesc lui Dumnezeu ca am fost atat de norocoasa sa te intalnesc si sa ramanem impreuna,pot spune ca este atat de frumos sa-ti intalnesti sufletul pereche,sa imbatranesti alaturi de el,sa-ti vezi crescand copii,nepoti,stranepoti...
el:Nu stiu ce s-ar fi ales de vietile noastre daca nu ne-am fi intalnit.Imi doresc sa mor,privindu-te.Te iubesc!
A fost cea mai frumoasa declaratie pe care am vazut-o!!Cine in ziua de azi isi mai gaseste jumatatea?Cine in ziua de azi este dispus sa stea 53 de ani cu o persoana?si nu pentru banii,?

Acesti 2 oameni dau o lectie de viata unei lumii intregi,dragostea este mai presus de orice lucru material iar in cazul lor vesnica..Asta este dragostea, asta este ceea ce imi doresc de la viata!... Caci, in fond, asa este dragostea adevarata ?!… nu neaparat fizica si nici romantica in mod ideal. Sa iubesti inseamna sa accepti ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi si ceea ce inca nu s-a intamplat. Persoanele fericite si implinite nu sunt neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa faca ce-i mai bun din tot ceea ce au”.