Dacă suntem în exil, vrem să păstrăm cea mai neînsemnată amintire despre rădăcinile noastre, dacă suntem departe de persoana iubită, fiecare persoană de pe stradă ne trezeşte amintirea ei. Paulo Coelho

....un el,soldat ce urma sa plece pe front,innebunit dupa poeziile de dragoste, a vrut sa citeasca o ultima carte cu poezii inainte sa plece la lupta,acesta a intrat intr-o biblioteca si a luat o carte ce a avut un mare impact asupra sa,ceea ce il impresionase cu adevarat nu erau numai superbele poezii de dragoste ci si comentariile scrise de catre o persoana ca raspuns al acestor poezii.Soldatul a gasit numele acestei persoane notate vag la sfarsitul cartii,fiind plecat pe front acesta a decis sa o contacteze pe Marry Lee,pe cea ale carei comentarii il impresionasera .Acestia incepuse sa-si trimita din ce in ce mai multe mesaje,iar relatia lor devenise din ce in ce mai puternica.Intr-o zi,soldatul i-a cerut lui Marry o poza cu aceasta,Marry i-a raspuns spunandu-i ca daca el o iubeste cu adevarat nu va conta cum arata.Dupa ce s-a terminat razboiul ,el s-a intors in SUA si si-au dat intalnire in New York,in Grand Central Station.Pentru a se recunoaste,ea l-a rugat sa vina cu cartea in mana,iar ea va veni cu un trandafir.In acea zi,intr-un loc imens,un soldat venit de pe front isi cauta sufletul pereche,femeia pe care nu o vazuse niciodata , dar ii cunostea sufletul.Asteptand acesta zareste o superba fata imbracata intr-o rochie verde,care-l privea atent.Ea s-a indreptat spre el,era absolut superba,dincolo de orice imaginatie,dar....nu avea trandafirul in mana.Langa el se opreste o doamna in varsta,care....avea trandafirul in mana.O situatie greu de descris in cuvine..tanara superba in verde care nu avea trandafirul si doamna in varsta care nu arata deloc bine cu trandafirul in mana..Oare noi daca am fi fost in locul lui ce am fi ales?Frumusetea fizica sau frumusetea sufleteasca?Se indreapta spre femeia cu trandafirul cand fata imbraca in verde se opreste si il intreaba:"Vii cu mine soldat?"Decizii.Alegeri. o situatie destul de complicata pentru el ,insa acesta o alege pe femeia cu trandafirul,fiind convins ca frumusetea fizica este trecatoare insa cea sufleteasca este de durata.Si-a continuat drumul catre femeia cu trandafirul si a invitat-o la cina,aceasta raspunzandu-i:"Fiule,nu stiu ce se intampla aici,fata in verde care tocmai a trecut pe langa tine mi-a sa tin acest trandafir,si mi-a spus ca daca vei veni la mine,sa-ti spun ca te asteapta la restaurant."
....este seara povestilor,seara in care mereu imi spuneai aceasta poveste...Craciun Fericit!!!

Fericirea perfecta nu exista pe acest pamant; aceasta s-a zis de mult timp si de oameni foarte invatati; avem insa iluziunea, credinta si speranta. Aceste dauri divine compun pentru noi, aici pe pamanat, ceea ce numim fericire. – Nicolae Filimon

azi...

Ma simt atat de bine dispusa,ma simt atat de fericita cum nu am mai fost de multa vreme si nu exista nici  un motiv caruia i se datoreaza acest lucru..pur si simplu...Imi este atat de dor sa merg pe strada zambind si privind pur si simplu in jurul meu...ma imbrac si ies din bloc ,mergand fara vreo destinatie anume,ci hranindu-mi fericirea cu linistea sufleteasca pe care o am atunci cand ma simt bine si privesc oamenii fericiti.Ce imi place sa ma plimb in oras dupa ce a plouat,este o atmosfera atat de linistitoare...si..sa privesc oamenii,este un peisaj atat de incantator..copii ies de la scoala,indragostitii se plimba,oamenii merg la cumparaturi...pe strada sunt multi oamenii,se duc,vin,se intorc,se opresc,se saluta,...privesc si privirea imi ramane pironita in departare...si ma opresc,vad un barbat care inspira mister si siguranta,este imbracat in negru,este brunet,cred ca are vreo 25 de ani,...el vine  spre directia din care eu ma deplasam,si am inceput sa merg pentru a ma apropia de el si a-l vedea mai aproape....si merg dar parca nu se apropie de loc,il vad tot asa in departare...

Incepe sa se apropie,vai cat de misterios este,oare ce o ascunde?oare este trist sau fericit,oare unde se duce?si pare ca este din ce in ce mai apropie,are niste ochii negri superbi,ma priveste fix in ochii.Oare cine esti?oare ce vrei?si trec pe langa el ,prividu-ne unul pe celalalt in ochii si simt un fior teribil...ma opresc si ma uit in spate,este atat de ciudat fata de ceilalti de pe strada,pare a fi un element ciudat in peisajul acestei strazi...Oare cine este?Oare cine este acest barbat in negru?

Fiecare om are destinul său; singura regulă este să-l accepte şi să-l urmeze oriunde l-ar duce. Henry Miller

..si azi merg mai departe,ma privesc in oglinda si imi spun"cat m-am schimbat",ochii mei nu mai au stralucirea de altadata,acum par ca traiesc intr-o lume a mea.."ce mi-ai facut?"m-am lasat purtata de valurile destinului si m-au dus intr-o directie gresita,singura mea vina a fost ca am pus prea mult suflet,oare totii urmeaza regulile destinului sau mai sunt si persoane care se impotrivesc destinului?oare nu ne putem alege soarta singuri?Oamenii

sunt prizonieri în povestea lor personală. Toată lumea crede că obiectul vieţii acesteia este să urmeze un plan. Nimeni nu se întreabă dacă acest plan e al lui sau a fost creat de altcineva. Strâng experienţe, amintiri, lucruri, idei ale altora şi asta e mai mult decât pot duce. Dar îşi uită propriile vise.
Viaţa este un joc dur şi halucinant, viaţa înseamnă salturi cu paraşuta, înseamnă risc, înseamnă să cazi şi să te ridici, înseamnă alpinism, înseamnă voinţa de a ajunge în punctul tău cel mai înalt şi a te simţi nemulţumit şi neliniştit când nu reuşeşti să o faci.ce s-a intamplat cu toate visurile mele,oare le-am pierdut in aceasta cursa,sau acum nu mai au nicio insemnatate pentru mine?,am facut totul pentru TINE si cand am crezut ca te-am gasit ,de fapt te-am pierdut iar,iar....nu pot sa te uit,mereu vei trai in mintea si in inima mea..nu pot sa renunt la tine,pur si simplu nu pot!!!
privesc pe geam si parca vremea vrea sa-mi spuna ca nu totul este pierdut si ca viata este superba ,doar trebuie sa privesti mai profund si vei vedea mereu partea cea buna,chiar in cea mai grava problema vei gasi o parte buna ...