marți, 13 decembrie 2011

Fericirea perfecta nu exista pe acest pamant; aceasta s-a zis de mult timp si de oameni foarte invatati; avem insa iluziunea, credinta si speranta. Aceste dauri divine compun pentru noi, aici pe pamanat, ceea ce numim fericire. – Nicolae Filimon

azi...
Ma simt atat de bine dispusa,ma simt atat de fericita cum nu am mai fost de multa vreme si nu exista nici  un motiv caruia i se datoreaza acest lucru..pur si simplu...Imi este atat de dor sa merg pe strada zambind si privind pur si simplu in jurul meu...ma imbrac si ies din bloc ,mergand fara vreo destinatie anume,ci hranindu-mi fericirea cu linistea sufleteasca pe care o am atunci cand ma simt bine si privesc oamenii fericiti.Ce imi place sa ma plimb in oras dupa ce a plouat,este o atmosfera atat de linistitoare...si..sa privesc oamenii,este un peisaj atat de incantator..copii ies de la scoala,indragostitii se plimba,oamenii merg la cumparaturi...pe strada sunt multi oamenii,se duc,vin,se intorc,se opresc,se saluta,...privesc si privirea imi ramane pironita in departare...si ma opresc,vad un barbat care inspira mister si siguranta,este imbracat in negru,este brunet,cred ca are vreo 25 de ani,...el vine  spre directia din care eu ma deplasam,si am inceput sa merg pentru a ma apropia de el si a-l vedea mai aproape....si merg dar parca nu se apropie de loc,il vad tot asa in departare...
Incepe sa se apropie,vai cat de misterios este,oare ce o ascunde?oare este trist sau fericit,oare unde se duce?si pare ca este din ce in ce mai apropie,are niste ochii negri superbi,ma priveste fix in ochii.Oare cine esti?oare ce vrei?si trec pe langa el ,prividu-ne unul pe celalalt in ochii si simt un fior teribil...ma opresc si ma uit in spate,este atat de ciudat fata de ceilalti de pe strada,pare a fi un element ciudat in peisajul acestei strazi...Oare cine este?Oare cine este acest barbat in negru?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu