Ea,I.o avocata de succes,un om extraordinar care poate spune ca acum atinge culmile cele mai inalte ale meseriei sale,il intalneste pe El. M.,un doctor renumit si foarte bun ,denumit si "Salvatorul" de catre pacientii lui,deoarece de mult ori a salvat multi oameni de la moarte,si se indragosteste profund de acesta...,dupa doi ani timp in care s-au cunoscut mai bine ,unul pe celalalt au decis sa-si rosteasca juramintele de dragoste in fata lui Dumnezeu,nunta a fost cu adevarat extraordinara ,iar la un an dupa aceasta a venit pe lume baietelul lor V.Acestia puteau spune ca au atins fericirea suprema ,ce ti-ai putea dori mai mult cand ai totul?iar ca fericirea sa fie peste putinta la doi ani a venit pe lumea fiica lor Y.Oricine ar putea spune la aflarea acestei povesti :"Ce oamenii norocosi!!",da ,chiar sunt norocosi ,ei erau unul pentru celalalt,amandoi gandeau la fel.Doctorul M.,iubea la nebunie ochii ei albastri ,iar ea iubea enorm felul lui de-a fi,chiar si din punct de vedere fizic se potriveau foarte bine:Ea,inalta,satena cu parul cret,cu ochii albastri ca marea iar El:inalt,brunet,ochii negrii, doua suflete pereche care au avut sansa de a se intalni si de a forma un intreg.Multi oamenii din acesta lume mor fara sa-si fi intalnit macar odata jumatatea,si inchid ochii cu nostalgia ca ei nu au intalnit fericirea,sau poate nu aceasta era misiunea lor,ci sa duca o viata lipsita de orice sentimente si sa moara intr-un colt de lume ,uitat de prietenii sai.Iar copii au fost rodul iubirii dintre cei doi.Asa s-au scurs 30 de anii,timp in care unul a stat alaturi de celalalt ,s-au sprijinit,s-au sfatuit,s-au iubit,iar incet incet senectutea isi punea amprenta asupra lor,au fost langa copii lor atunci cand acestia au facut marele pas,atunci cand copii lor au devenit la randul lor parintii,de-a lungul acestui timp au invatat multe de la viata,au capatat noi roluri dar ei au continuat sa se iubeasca si sa fie impreuna spulberand orice obstacol iesit in cale.
Intr-o toamna aurie cand culorile neutre pun amprenta din jur-imprejurul nostru,cand peisajul copacilor carora li se scutura frunzele ne duc cu gandul la un sfarsit si la un nou inceput,cand vantul bate cu putere parca ca niciodata te fac sa te gandesti la momentele frumoase ce au trecut si poate momentele frumoase ce vor fi,te indeamna parca sa faci un bilant al vietii si fericirii tale....,pe 23 octombrie, intr-o superba casa,dintr-un complex,linistea ce trona acolo este distrusa de sunetul telefonului,Ea, I.la fel ca atunci ca a cum 30 de ani,ochii ei albastri ca marea au ramas aceeasi,acei ochii pe care sotul ei ii adora ,au aceasi stralucire,ea are aceeasi expresie blanda si aceeasi frumusete ,citea o carte despre enigme,mistere si coincidente,era un domeniu ce o pasiona extrem de mult,aceasta lasa cartea jos si raspunde la telefon...
:"Alo,sunt de la Spitalul de Urgenta unde lucreaza domnul M,sotul dvs,va anunt ca acesta a murit in urma unui accident vascular......"
I. scapa telefonul din mana incepand sa planga disperata,parca realizand ca in lupta cu timpul sau cu moartea mereu iesi invins,copii o aud si vin de indata la ea,afland si ei stupefiati ce s-a intamplat.Multi oameni recunoscatori ca le-a salvat viata l-au condus pe ultimul drum pe "Salvatorul",I.l-a condus si ea distrusa ,acum platind destinului pentru toata fericirea de care a avut parte.Dupa un an,timp in care I. a incercat sa-si revina de dragul copiilor si al nepotilor,isi alina dorul de sotul sau prin vizitele la cimitr.Intr-una din zile,vroia sa mearga la cimitr asa cum o facea de obicei,intrand in cimitr observa de la distanta o femeia cu un copil de 5-6 anii la mormantul sotului ei...a recunoscut-o de indata era una dintre asistentele lui,apropiindu-se a auzit:"Mie si copilului nostru ne este tare dor de tine..."..Da,era copilul si amanta lui...lucru care daca destinul nu ar fi vrut nu s-ar fi aflat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu