Un singur ceas de dragoste poate face cat viata intreaga. – Honore de Balzac

...(2)
Pe scaunul din dreapta mea sta o fata foarte frumoasa dar si ea este trista....ii suna telefonul.."Alo?Ioana,sunt foarte trista m-am despartit de omul alaturi de care am trait 7 ani,ne-am despartit...
Este atat de trist pentru un om care se desparte de persoana pe care o credea jumatatea sa dupa o perioada lunga de timp...Orice lucru,orice loc ii va aduce aminte de persoana pe care a avut-o alaturi si pe care a iubit-o necontenit zi si noapte,treaz sau adormit,fericit sau trist...Cred ca si atunci cand poate va intalni o alta persoana si va merge in unele locuri tot va fi un lucru ,un"ceva" care ii va aminti..orice,despre acea persoana...
Ii zambesc,si o privesc in ochi as vrea atat de mult sa-i transmit toate gandurile si sa nu mai fie trista,viata este frumoasa(fara masini de lux,fara rautate,fara averi,fara case luxoase,....fara ,fara)....

Renunt sa mai privesc spre ceilalti si privesc pe geam....ce peisaj...intotdeauna mi-a placut sa privesc aceasta schimbare  a naturii,a omului...este superba toamna...o perioada care te face sa trage linie si sa vezi tot ce ai facut in anotimpul trecut...intotdeauna ,toamna  este in sufletul meu o furtuna de sentimente(melancolie,bucurie....),...
Este un exercitiu fascinant sa stai intr-un loc si sa-i privesti pe ceilalti ,ai sa observi ca lumea uita de lucruri elementare...uita sa zambeasca,sa multumeasca,uita de optimisn,de fericire,de bucurie,de sentimente pure....