Dacă suntem în exil, vrem să păstrăm cea mai neînsemnată amintire despre rădăcinile noastre, dacă suntem departe de persoana iubită, fiecare persoană de pe stradă ne trezeşte amintirea ei. Paulo Coelho

....un el,soldat ce urma sa plece pe front,innebunit dupa poeziile de dragoste, a vrut sa citeasca o ultima carte cu poezii inainte sa plece la lupta,acesta a intrat intr-o biblioteca si a luat o carte ce a avut un mare impact asupra sa,ceea ce il impresionase cu adevarat nu erau numai superbele poezii de dragoste ci si comentariile scrise de catre o persoana ca raspuns al acestor poezii.Soldatul a gasit numele acestei persoane notate vag la sfarsitul cartii,fiind plecat pe front acesta a decis sa o contacteze pe Marry Lee,pe cea ale carei comentarii il impresionasera .Acestia incepuse sa-si trimita din ce in ce mai multe mesaje,iar relatia lor devenise din ce in ce mai puternica.Intr-o zi,soldatul i-a cerut lui Marry o poza cu aceasta,Marry i-a raspuns spunandu-i ca daca el o iubeste cu adevarat nu va conta cum arata.Dupa ce s-a terminat razboiul ,el s-a intors in SUA si si-au dat intalnire in New York,in Grand Central Station.Pentru a se recunoaste,ea l-a rugat sa vina cu cartea in mana,iar ea va veni cu un trandafir.In acea zi,intr-un loc imens,un soldat venit de pe front isi cauta sufletul pereche,femeia pe care nu o vazuse niciodata , dar ii cunostea sufletul.Asteptand acesta zareste o superba fata imbracata intr-o rochie verde,care-l privea atent.Ea s-a indreptat spre el,era absolut superba,dincolo de orice imaginatie,dar....nu avea trandafirul in mana.Langa el se opreste o doamna in varsta,care....avea trandafirul in mana.O situatie greu de descris in cuvine..tanara superba in verde care nu avea trandafirul si doamna in varsta care nu arata deloc bine cu trandafirul in mana..Oare noi daca am fi fost in locul lui ce am fi ales?Frumusetea fizica sau frumusetea sufleteasca?Se indreapta spre femeia cu trandafirul cand fata imbraca in verde se opreste si il intreaba:"Vii cu mine soldat?"Decizii.Alegeri. o situatie destul de complicata pentru el ,insa acesta o alege pe femeia cu trandafirul,fiind convins ca frumusetea fizica este trecatoare insa cea sufleteasca este de durata.Si-a continuat drumul catre femeia cu trandafirul si a invitat-o la cina,aceasta raspunzandu-i:"Fiule,nu stiu ce se intampla aici,fata in verde care tocmai a trecut pe langa tine mi-a sa tin acest trandafir,si mi-a spus ca daca vei veni la mine,sa-ti spun ca te asteapta la restaurant."
....este seara povestilor,seara in care mereu imi spuneai aceasta poveste...Craciun Fericit!!!

Fericirea perfecta nu exista pe acest pamant; aceasta s-a zis de mult timp si de oameni foarte invatati; avem insa iluziunea, credinta si speranta. Aceste dauri divine compun pentru noi, aici pe pamanat, ceea ce numim fericire. – Nicolae Filimon

azi...

Ma simt atat de bine dispusa,ma simt atat de fericita cum nu am mai fost de multa vreme si nu exista nici  un motiv caruia i se datoreaza acest lucru..pur si simplu...Imi este atat de dor sa merg pe strada zambind si privind pur si simplu in jurul meu...ma imbrac si ies din bloc ,mergand fara vreo destinatie anume,ci hranindu-mi fericirea cu linistea sufleteasca pe care o am atunci cand ma simt bine si privesc oamenii fericiti.Ce imi place sa ma plimb in oras dupa ce a plouat,este o atmosfera atat de linistitoare...si..sa privesc oamenii,este un peisaj atat de incantator..copii ies de la scoala,indragostitii se plimba,oamenii merg la cumparaturi...pe strada sunt multi oamenii,se duc,vin,se intorc,se opresc,se saluta,...privesc si privirea imi ramane pironita in departare...si ma opresc,vad un barbat care inspira mister si siguranta,este imbracat in negru,este brunet,cred ca are vreo 25 de ani,...el vine  spre directia din care eu ma deplasam,si am inceput sa merg pentru a ma apropia de el si a-l vedea mai aproape....si merg dar parca nu se apropie de loc,il vad tot asa in departare...

Incepe sa se apropie,vai cat de misterios este,oare ce o ascunde?oare este trist sau fericit,oare unde se duce?si pare ca este din ce in ce mai apropie,are niste ochii negri superbi,ma priveste fix in ochii.Oare cine esti?oare ce vrei?si trec pe langa el ,prividu-ne unul pe celalalt in ochii si simt un fior teribil...ma opresc si ma uit in spate,este atat de ciudat fata de ceilalti de pe strada,pare a fi un element ciudat in peisajul acestei strazi...Oare cine este?Oare cine este acest barbat in negru?

Fiecare om are destinul său; singura regulă este să-l accepte şi să-l urmeze oriunde l-ar duce. Henry Miller

..si azi merg mai departe,ma privesc in oglinda si imi spun"cat m-am schimbat",ochii mei nu mai au stralucirea de altadata,acum par ca traiesc intr-o lume a mea.."ce mi-ai facut?"m-am lasat purtata de valurile destinului si m-au dus intr-o directie gresita,singura mea vina a fost ca am pus prea mult suflet,oare totii urmeaza regulile destinului sau mai sunt si persoane care se impotrivesc destinului?oare nu ne putem alege soarta singuri?Oamenii

sunt prizonieri în povestea lor personală. Toată lumea crede că obiectul vieţii acesteia este să urmeze un plan. Nimeni nu se întreabă dacă acest plan e al lui sau a fost creat de altcineva. Strâng experienţe, amintiri, lucruri, idei ale altora şi asta e mai mult decât pot duce. Dar îşi uită propriile vise.
Viaţa este un joc dur şi halucinant, viaţa înseamnă salturi cu paraşuta, înseamnă risc, înseamnă să cazi şi să te ridici, înseamnă alpinism, înseamnă voinţa de a ajunge în punctul tău cel mai înalt şi a te simţi nemulţumit şi neliniştit când nu reuşeşti să o faci.ce s-a intamplat cu toate visurile mele,oare le-am pierdut in aceasta cursa,sau acum nu mai au nicio insemnatate pentru mine?,am facut totul pentru TINE si cand am crezut ca te-am gasit ,de fapt te-am pierdut iar,iar....nu pot sa te uit,mereu vei trai in mintea si in inima mea..nu pot sa renunt la tine,pur si simplu nu pot!!!
privesc pe geam si parca vremea vrea sa-mi spuna ca nu totul este pierdut si ca viata este superba ,doar trebuie sa privesti mai profund si vei vedea mereu partea cea buna,chiar in cea mai grava problema vei gasi o parte buna ...

Cand inima unui barbat este deprimata de atatea preocupari, ceata este imediat imprastiata in momentul in care apare o femeie. – John Gay

si da...te-am gasit in sfarsit ,te-am gasit..nu mi-as fi dorit sa devii o amintire pentru mine,sa vorbesc despre Tine la trecut,sa plang de fiecare data cand imi aduc aminte de Tine,sa plang cand vad un cuplu fericit iar in mintea mea sa fie imaginea cu noi doi.Te-am cautat in fiecare barbat de pe strada,seara de seara ma rugam sa te intorci,sa vii inapoi,mereu ai fost in gandul meu si ma intrebam oare ce faci?,am plans simtind ca nimeni si nimic niciodata nu imi va putea readuce fericirea.Te-am cautat in toate visurile mele, dar nu ai aparut.Nici acum nu stiu ce este cu mine,nu am mai trait acest sentiment niciodataE perculos sa iubesti!!Iubirea e ca un drog..La inceput ai senzatia de euforie ,de abandon total,apoi a doua zi vrei mai mult,inca nu e un viciu dar iti place senzatia si iti inchipui ca o poti tine sub controla .Te gandesti la persoana iubita vreme de 2 minute si uiti de ea vreme de 3 ore.In scurt timp te obisnuiesti cu acea persoana si incepi sa fii complet dependent de ea.Acum te gandesti la ea 3 ore si o uiti 2 minute.Si azi..esti aici...doar o usa ne mai desparte.,dupa atat timp in care am fost departe,e greu de descris sentimentul pe care il simti intr-o astfel de situatie,parca nu mai am putere sa ciocan,simt ca mainile nu ma mai asculta,nu imi pot ridica mana,ma simt foarte ametita ,ma gandesc la momentul cand va iesi la usa,oare ce ii voi spune???iar Tu ce imi vei spune? ma tii minte?incerc sa-mi ridic mana dar nu pot,si incep sa plang,nu-mi vine sa cred...dupa atatea nopti nedormite in care am plans crezand ca nu te voi mai gasi niciodata,in care am crezut ca nu va mai conta restul pentru mine..bat la usa,iar emotiile cresc din ce in ce mai mult,starea de ameteala,de lesin se accentueaza ,abia mai pot sa ma tin pe picioare si usa se deschide..in fata mea apare un barbat de 35-40 de anii,inalt,brunet,imbracat in negru,elegant si il privesc pret de cateva secunde fix..si el de-asemenea,si incep din nou sa plang si printre lacrimi il intreb "Este aici?",si ma intreaba"Cine?,eu m-am mutat de curand aici ,de 3 saptamani ,cel care a locuit a plecat din tara,probabil pe el il cautati,cetateanul turc,nu?"A plecat???Din tara???"Apoi...nu imi mai aduc aminte nimic,probabil am lesinat,si zac pe jos in fata apartamentului in care El a locuit ,in fata apartamentului pe langa care am trecut de atatea ori,incat as fi putut descrie usa apartamentului,dar niciodata nu as fi putut crede ca s-a aflat aici,atat de aproape de mine ,sau poate am murit?de-atatea disperare,de-atatea suferinta?

Cand iubesti puternic, gasesti intotdeauna ceva nou in persoana iubita. – Blaise Pascal

...nu stiu ce sa spun,nu ma pot exprima in niciun fel...sunt atat de bucuroasa,atat de fericita l-am cautat timp de 2 ani de zile..si acum printr-o coincidenta l-am gasit,acum regret ca nu i-am spus mai devreme lui M .,poate il gaseam mai repede....dar asta a fost sa fie...!!!M. imi spune ca nu m-a mai vazut nicodata asa de fericita ,dar daca nu este el si imi fac iluzii desarte???M. imi spune ca el corespunde descrierii pe care i-am facut-o si totusi cred ca in lumea aceasta multi pot corespunde descrierii pe care i-am facut LUI.Dar totusi nu pot sa nu ma gandesc si sa nu fiu entuziasmata daca este EL???O intreb pe M. unde sta?La ce etaj?La ce usa?Ies din apartament in mare graba si urc la etajul urmator  catre usa cu numarul cu 5..

..ah,atatea lucruri din viata se leaga de aceasta cifra ,m-am nascut pe 5 februarie,numele meu are 5 litere ,la 5 ani am plecat pentru prima oara din tara,pe 5 noiembrie l-amintalnit pe El,pe 5 iulie mi-am botezat finutul,iar pe 5 septembrie mi-am intalnit cea mai buna prietena M.,  aceasta cifra se leaga de destinul meu...incontinuare....este inca un lucru care mi se intampla sau este doar o coincidenta???

.Când dragostea vorbeste, vocile tuturor zeilor para fi adormite in armonia raiului. – William Shakespeare

Azi,15.11.2011
....azi ,m-am hotarat,ii voi spune lui M.tot,nu mai pot continua asa...Plec spre locuinta ei,si ma gandesc la modul cum ii voi spune suferinta care m-a macinat si inca ma macina...Ma va intreba "DE CE?"i-am am ascuns acest lucru....Ajung in fata blocului lui M.(s-a mutat de 1 an si cateva luni)si trag aer in piept si ma incurajez zicandu-mi "Fie ce-o fi...!!",intru la ea in apartament foarte abatuta si ma intreaba :"Ce ai?"....stii ,ti-am spus ca vreau sa vorbesc cu tine..."Da.Ce s-a intamplat?"...Pai,stiu ca tu crezi ca este o prostie,si nu mai crezi in acest sentiment.dar eu iubesc un barbat de ceva timp,un barbat pe care l-am vazut o singura data in viata mea..."Ce??Tu te auzi ce spui??"..stiam ca vei reactiona,de-aia nici nu ti-am spus atata timp..."Normal ca este o prostie..."....
Am inceput sa i-l descriu atat cat mi-am amintit si am retinut ca avea un accent,nu era roman...,M incepe sa-mi puna ogramada intrebari despre cum arata  si o intreb ce se intampla,pana acum nu a vrut sa ma asculte si i s-a parut o prostie,iar acum tot ma "descoase"..."Nu se poate!!!Nu are cum !! .....ce se intampla? ..."Nu .nu se poate!!".....ce s-a intamplat M?...."Cunosc si eu o persoana la fel ca de care mi-ai spus".....da?cine......."Vecinul meu ,cel despre care ti-am tot vorbit,dar este o simpla coincidenta".....atunci i-am spus despre accentul pe care il avea,era turc,era inca un lucru prin care puteam clarifica situatia...."Da??!?"....????........."El este..."

Este inca o capcana a destinului sau chiar este el,in sfarsit te-am gasit sau este o alta situatie incurcata si imbinata cu un pic de nebunie si naivitate...Dar daca ai fi tu?De ce destinul este la fel ca o aruncatura de zaruri..De ce??de ce atunci cand zarurile sunt amestecate ti se schimba cursul vietii radical,si nimic din ceea ce ti se parea obisnuit ieri,nu se va mai intampla..De ce nu putem stii dinainte tot ce ni se va intampla in viata?dar poate ca viata ,destinul nu ar mai avea niciun farmec........

Aud vibrand vocea ta in toate zgomotele lumii. – Paul Eluard

Azi, 07.11.2011,sunt mai hotarata ca oricand,ma voi duce si ii voi spune lui M. tot..ceea ce eu am pe suflet,si ma macina...dar,cum M. este inca la pat ,vreau sa-i cumpar o carte,stiu cat de mult ii place sa citeasca .Azi este foarte urat afara,cand este asa afara imi place sa stau si sa privesc afara...e interesant sa vezi cum toate oamenii de pe strada au o destinatie anume si tu stai si privesti la ei.Am plecat spre magazinul cu cele mai interesante carti,de fiecare data cand vin aici ma simt atat de bine si parca nu as mai vrea sa plec...Aici ma regasesc de fiecare data si imi este atat de bine...

.A inceput sa ploua...de fiecare data cand ploua,cred ca timpul sta in loc,nu stiu de ce dar imi creeaza un astfel de sentiment....Am ajuns la magazin si sper sa gasesc o carte buna...Si am inceput sa ma scufund printre carti...Guillaume Musso,Sandra Brown,Orhan Pamuk,Paulo Coelho,Gabriel Garcia Marquez,Jane Austen ....acestia stiu ca sunt preferatii ei....si nu ma pot hotari....au aprut niste carti noi ca de exmplu:Guillaume Musso -ce-as fi eu fara tine? sau Orhan Pamuk-zapada......grea decizie ,dar cred ca cealalta ar fi mai potrivita,cred ca este pe gustul ei,,ba cealalta cred ii va placea mai mult,dar totusi cartile de acest gen ii place foarte mult sa citeasca,da dar cealalta parca are un subiect mai interesant,da dar acesta  este la fel de interesanta "Unde pot gasi cartile de Elif Shafak?",aud aceea voce cunoscuta ,vorbind stricat romaneste.,hmmm... aceea voce pe care nu am mai auzit-o de 2 ani ,ma intorc indata si il vad pe EL,cu spatele imbracat ca atunci...ahhh,cat as vrea sa opresc timpul si sa-l privesc pentru tot acest timp in care i-am dus dorul,in care am plans dupa el,in care priveam cerul instelat cu gandul ca si el priveste acolo,in aceste nopti in care l-am visat si m-am trezit plangand,in momentele in care am vrut sa fie langa mine ....si acum ,dupa atatea esti aici...nu pot sa cred,de 2 ani te caut pana si in visele mele si astept de mult clipa in care sa te am din nou in fata si acum esti aici...in fata mea...nu stiu cum sa-mi descriu starea,nu stiu ce sa fac....nu credeam ca atunci cand te voi gasi ,nu voi stii pur si simplu ce sa fac....am alergat si i-am pus mana pe umar.ahhh cat am visat acest moment si se intoarce...nu este el,daca nu as stii numai eu chestia asta,as crede ca cineva se joaca cu mine...offffff.........