Nu in stele se afla destinul nostru,ci in noi insine...

Intotdeauna am fost pretentioasa la capitolul barbati,inca de mica mi-au placut brunetii cu ochi negri,si visam intotdeauna ca ma voi marita cu un brunet inalt cu ochii negri, sufletist si cu simtul umorului.Inca de mici,noi fetele ne creem un prototip,un model de barbat pe care apoi il cautam in fiecare barbat pe care il vedem ...
Inceputul( I )
...Am pasit cu emotii in prima zi de liceu ,cand mi-am cunoscut toti colegi si profesori,cand incercam sa ne analizam unul pe celalalt pentru a afla ce fel de elev este:mai tocilar,mai superficial...,timpul a trecut si am cladit adevarate prietenii cu unele colege ,m-am apropiat de acele colege cu care eu eram compatibila la caracter si cu care simtean ca puteam intemeia o adevarata prietenie.Eu sunt o persoana sensibila,uneori timida, iubesc animalele foarte mult,urasc nedreptate foarte mult,iubesc omenia si corectitudine,intotdeauna am crezut in destin si nu in coincidente,intotdeauna am crezut ca ce este pentru fiecare este pus deoparte,si nu m-am putut apropia ,ba mai mult ma dezgustau acele colege care ieseau cu un baiat doar de dragul ca acesta era cel mai popular,acele colege care umblau cu baieti mai mari cu 9-10 ani doar pentru ca acesta le da bani,n-am fost niciodata de acord cu aceste lucruri si am cautat mereu sa ma indepartez de ele si de aceste situatii.Mereu cand ieseam in pauze,colegele imi aratau baietii mai mari dupa care suspinau...dar mie niciodata nu mi s-a parut a fi frumosi sau interesanti,niciodata nu intalnisem un baiat care sa-mi placa si simteam ca baiatul care mie imi place este departe,foarte departe...
Pana cand....