Nu te iubesc pentru ceea ce esti,ci pentru ceea ce sunt cand sunt cu tine

Amintirile fac parte din noi si fara trecut nu am putea merge in viitor si de cele mai multe ori ne ajuta sa nu facem de doua ori aceeasi greseala, ne ajuta sa ne maturizam si sa le respectam. Adeseori povestim prietenilor ce nazdravenii faceam in copilarie, vesela perioada a scolii, prima intalnire, amintirea de neuitat a primului sarut si fiorii primei dragoste…si amintirile continua diferit pentru fiecare dintre noi, dar care ne informeaza ca oameni si ne face mai buni.

De ce oare cu cât ceasurile, zilele si anii se înmultesc asupra ei, cu atâta mai mult omul se uita în urma sa, si din cautatura în cautatura se opreste cu placere la cele mai departate aduceri-aminte, aducerile-aminte ale tineretii si ale copilariei? Nu-i soarele frumos si astazi? pasarile nu cânta tot aceleasi cântece voioase sau jalnice? frunzele nu au acelasi freamat? padurile nu înverzesc ca odinioara? florile nu au acelasi miros, câmpiile, dulcile privelisti duioase ce aveau? miscarea vietatiilor alinitu-s-a? Nu; dar nici un soare nu luceste frumos, nici o floricica nu are dulce miros, nici un fluier pe coasta dealurilor nu razbate, nimica în lume nu are asemanare cu florile si cu soarele zilelor vazute prin aducerea-aminte. Vântul ce batea atuncea, lacrimile ce se varsa se uit; din zilele trecute a ramas în închipuire un soare de-a purure cu raze stralucitoare si un miros nesters. Are dreptate aducerea-aminte: nimica nu poate fi pentru om mai frumos decât trecutul, caci trecutul e tineretea si tineretea este fericire!… fericire de a crede în toata pasarea ce zboara, fericire de a crede în frumosul si în bunul, fericire de a nu se îndoi de cinste si de multe, fericire de a nu gândi la nimica, de a nu sti ce este viata si ce neagra prapastie este sufletul omului… Când se întoarce gândul spre zilele tineretii, inima sta nehotarâta, ce va povesti deodata: bataia ei dintâi simtita, îmbatatoarele soapte, primblarea încântatoare umar la umar printre florile ce nu se zareau si în acele minute, dar care acum rasar si împodobesc suvenirul, voiniciile ce îsi fagaduia, patriotismul înflacarat, visul miririlor, capatate prin osteneala, vrednicie si fapte mari, binefacerile ce se pregateau a revarsa pe lume, ca un soare luminos si roditor? lucruri ce se schimba toate încet în ceva si cu totul dimpotriva; la unii, bataia lui Dumnezeu!… nici nalucirea visurilor acelora